Așezare geografică și scurt istoric administrativ

Scorțoasa este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Balta Tocila, Beciu, Dâlma, Deleni, Golu Grabicina, Grabicina de Jos, Grabicina de Sus, Gura Văii, Plopeasa, Policiori și Scorțoasa (reședința de comună).

Comuna se află în Depresiunea Policiori din valea râului Sărățel și pe raza ei se află rezervația Vulcanii Noroioși. Comuna este traversată de șoseaua județeană DJ102F care o leagă de Berca (și DN10) la sud și de Mânzălești la nord și de și șoseaua județeană DJ220A constituind ruta de acces către Vulcanii Noroioși.

 Așezare comunei Scorțoasa în cadrul județului Buzău

 

 

 Sursa:  Strategia de Dezvoltare Durabilă a Comunei Scorțoasă pentru perioada 2021-2027

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Scorțoasa purta numele de Policiori, făcea parte din plaiul Pârscov al județului Buzău și avea în componență cătunele Gura Văii, Plopeasa de Jos, Plopeasa de Sus, Policiori, Scorțoasa și Valea Dragomirului, având în total 1.710. locuitori ce trăiau în 411 case. În comuna Policiori funcționau o școală cu 45 de elevi și 6 biserici ortodoxe.

Pe teritoriul actual al comunei Scorțoasa mai funcționau atunci, în aceeași plasă și comunele Beciu și Grabicina. Comuna Beciu era formată din cătunele Băligoși, Beciu, Schitu și Tocila, cu o populație totală de 860 de locuitori. Comuna Grabicina avea tot 860 de locuitori, în 236 de case în satele Grabicina de Jos și Grabicina de Sus (din care 520 de locuitori și 154 de case în satul de reședință, Grabicina de Jos).

În 1925, cele trei comune se regăseau în plasa Sărățelu. Satul Schitu trecuse de la comuna Beciu, la comuna Policiori. Cele trei comune aveau respective 1.180 de locuitori (comuna Beciu), 1.132 (comuna Grabicina) și 3.018 (comuna Policiori). Satele comunei Policiori erau consemnate atunci cu denumirile: Dâlma, Gura Văii, Plopeasa de Jos, Pleopeasa de Sus, Policiori, Schitu, Scorțoasa și Valea lui Dragomir.

În 1950, comunele au fost incluse în raionul Cârpiniștea (ulterior Berceni) al regiunii Buzău și apoi (după 1952) în raionul Buzău al regiunilor Ploiești. Comuna Beciu a fost desființată și inclusă în comuna Policiori. În 1968, comunele Beciu și Grabicina au fost desființate și incluse în comuna Scorțoasa (care fusese astfel denumită după nouă sa reședință), comună revenită la județul Buzău.

Comuna Scorțoasa, face pare din rândul comunelor de rangul IV, rangul IV fiind atribuit satelor reședință de comună. Dotările minime obligatorii necesare în vederea serviciilor tuturor satelor din cadrul comunei respective sunt:

• Sediul de primărie;
• Grădiniță, școală primară și gimnazială;
• Dispensar medical, farmacie, sau punct farmaceutic;
• Poștă, servicii telefonice;
• Sediul de poliție și de jandarmie;
• Cămin cultural cu bibliotecă;
• Magazin general, spații pentru servicii;
• Teren de sport amenajat;
• parohie;
• Cimitir;
• Stație/haltă CF sau stație de transport auto;
• Dispensar veterinar;
• Sediu al serviciului de pompieri;
• Puncte locale pentru depozitarea controlată a deșeurilor;
• Alimentare cu apă prin cișmele stradale.

  Cadru natural   

Relieful județului Buzău ocupă cea mai mare parte a bazinului hidrografic al râului Buzău, cuprinzând în mod armonios toate formele de relief: munți în partea de nord, câmpia în sud.

Zona de munte este formată din Munții Buzăului și Munții Vrancei, componente ai Carpaților de Curbură. Aceștia sunt munți din roci puțin rezidente ce au determinat prezența unor culmi joase, cu un contur domol.

Zona de deal este cunoscută sub numele de Subcarpații Buzăului (Dealurile Buzăului), fiind formată dintr-o succesiune de culmi deluroase și depresiuni. Zona de câmpie se întinde în partea sudică și sud-estică a județului, încadrându-se în marea unitate morfologică a Câmpiei Române prin câteva subdiviziuni, de la vest spre este: Câmpia Gherghiței, Câmpia Bărăganului de Mijloc, Câmpia Buzău-Calmățuinic și Câmpia Râmului .

 Faună

Caracterizată la modul general, fauna prezenta o tendință de sărăcie în anumite specii, cu evidente manifestări de modificare (de restrângere) a piramidei trofice unde, tot mai multe verigi sunt slabe și implică resetarea piramidelor trofice în sensul:

• diminuării biodiversităţii;
• scăderii preenței și semnificației populației și a specificilor de interes pentru scopul economic;

Ca specifice protejate exista :

• Cervus elaphus montanus- cerbul carpatin;
• Meles meles- viezure;
• Felis lynx – râsul;
• Perdix perdix – potârniche;
• Cornix cotrunix – prepelița.

În comuna Scorț, pădurile se întind pe o suprafață de 2.315 ha, din care 602 ha se află în proprietate privată și restul de hectar aflat în proprietatea ROMSILVA. Aici se întâlnesc specii de stejar, tei și conifere.

 Resurse Naturale ale Comunei Scorțoasa

Dintre resursele subsolului, petrolul constituie în prezenta principală bogăție a comunei. Alături de petrol, în SE sunt cantonate însemnate zăcă de gaze naturale, exploatate de aproximativ 40 de ani, petrol fiind exploatat prin numeroase unități mici ale OMV PETROM SA.

Prezența petrolului și a gazelor naturale în subsol a determinat și apari unele fenomene specifice, vulcanii noroioși sau fierbători, care sunt considerate rezervație naturală, zone de atracție turistică atât prin ineditul fenomenului, cât și prin aspectul lunar al zonei.

 Fenomenul geologic

Vulcanii Noroioși condițiile formațiuni create de gazele naturale provenind de la peste 3.000 de metri adâncime, care trec printr-un sol argilos aflat în combinație cu apa din pânză freatică. Gazele împing spre suprafață apa amestecată cu argilă, iar nămolul format de acestea iese la suprafață și în acele locuri se urcă în contact cu aerul formând niște structura conice asemănătoare unor vulcani. Nămolul ieșit la suprafață este rece.

  Starea solului

În preajma Vulcanilor Noroioși, solul este sulfuros și sărăturos, nepropice vegetației obișnuite. Totuși, anumite specii de plante special adaptate, cum ar fi Nitraria schoberi și Obione Verrucifera, găsesc aici un mediu de viață propice.

Principalul factor natural limitativ al calității solului îl constituie eroziunea și alunecările de teren. Eroziunea rocilor și a solului apare din cauza vântului, ploilor abundente, activităților umane precum lucrări agricole ne care care distrug textura solului, apa evaporată sau care iese la suprafață, dar și tratamentele cu pesticide și fertilizați chimici.

Fertilizările organice și minerale nu au la baza studii agropedologice, ele făcându-se într-un mod empiric și numai pentru culturile de bază (premergătoare).

 Hidrografie

Geomorfologic, terenul face parte din zona neogenă a Carpaților de Curbură cu atitudini de câteva sute de metri și văi torențiale ce alimentează principalele pâraie: Sărățel, Băligoasa, Gârla Grabicinei, Beciu și Gârla Plopesei.

Litologia zonei se caracterizează prin depozite neogene de molasă reprezentate prin deluvii argiloase, mâloase, nisipoase cu vârsta pilogenă și prin depozite mai nou de prafuri argiloase cuatermare.

Aluviunile sunt răspândite doar pe văile pârâurile reprezentate prin pietrișuri.

Hidrologia comunei este reprezentată de cursul principal Sărățel alimentat de cursurile mai mici enumerate mai sus.

Apele subterane sunt alimentate pe terasele Sărățelului, de apă sărată acestora, pe maluri apă freatică găsindu-se la adâncimi variabile provenind din aportul precipitațiilor sezoniere.

Aria de răspândire a localităților ce au alcătuiesc comuna este mare, fiecare localitate condiții specifice hidrogeologice, cele geotehnice ale terenului de fundare directă fiind slabe.

Configurația geografică cu multe culmi de dealuri domoale, străbătute de numeroase pârâuri a determinat și configurația așezărilor omenești, în număr de 10, acestea fiind foarte răsfirate.

Principalele cursuri de apă, Sărățel și Băligasa au determinat dezvoltarea unor localități mai mari și mai compacte.

Pârâul Sărățel asigură și relația între localități Berca și Scorțoasa. Celelalte localități răsfirate sunt împrăștiate datorită configurației terenului, fenomenul de eroziune și alunecare depopulându-se treptat.

Relieful și principalele cursuri de apă

 

Sursa: Strategia de Dezvoltare Durabilă a Comunei Scorțoasă pentru perioada 2021-2027

Floră

În zona Vulcanii Noroioși flora este foarte săracă, existând două plante foarte rare: Nitraria schoberi și Obione verrucifera – după denumirea lor știinifică. Sunt plante halofie, protejate prin lege a acestora fiind unul dintre motivele pentru care zona Vulcanilor Noroioși a fost declarată rezervație naturală.

Flora și fauna întâlnită în comuna Scorțoasa este de 2 tipuri:

• Termofilă – în zonele deluroase (pe expoziție însorită);
• Mezofilă – în zona deluroasă (pe expoziții semfiânsorite- seminubrite);

Flora este varitabilă, în funcție de morfologie (specii ierbacee lemnoase), mediul în care există phyllum-ul (cu tot corpul în apă, hidrofile – expuse parțial inundațiilor), exigență pentru căldură satisfăcută de lungimea sezonului vegetativ, potrivită sezonului fitoclimatic. în care se află fiecare plantă. Astfel, ca specifice amenințate există:

• Nitraria schoberi – Gărdurarița;
• Lilum mertagon – Crin de pădure;
• Crocus moesiacus - Brândușa galbenă;
• Muscari racemosum – Porumbei;
• Pulsatila Montana – Deiței;
• Nigritella rubra – Sângele voinicului;
• Covalallaria majalis – Lăcrimoare;
• Centaurea triumfetti – Albăstrele de munte;